Hranirea albinelor
Turtele Proteice pentru Primăvară
ian.
HRĂNIREA ALBINELOR PRIMĂVARA CU TURTE PROTEICE
Pentru că se apropie primăvara si apicultorii încep hrănirile proteice, ne-am gândit să facem o sinteză a mai multor lucrări de specialitate în care să prezentăm cele mai importante aspecte legate de acest subiect.
Căutarea celei mai bune rețete de turtă proteică a început încă din anul 1920 când Ambruster și Geiger au administrat siropuri proteice pentru prima dată și a continuat în decursul timpului cu cercetările lui Soudek, Mykola H. Haydak, Wahl,… etc.
NIVELUL PROTEIC AL HRANEI CU SUBSTITUENȚI
În activitatea de producție trebuie să ținem cont de efectul înlocuitorilor de polen asupra organismului albinelor, astfel, în faza hrănirilor de toamnă alegem hrana proteică necesară formării corpului gras, iar în primăvară pe cea care contribuie masiv la creșterea puietului.
În urma cercetărilor s-a demonstrat că eficiența maximă se obține atunci când se asigură un nivel proteic al hranei între 10-15%, concentrațiile mai ridicate nu sporesc eficiența ci doar costurile.
Nu în toate cazurile hrănirea familiilor cu făină de soia, drojdie de bere, lapte praf, a asigurat creșterea puietului în mod corespunzător. Adaosul de polen la substituenți a îmbogățit evident eficiența acestora. După cercetările lui Haydak și Waller, consumul de polen este de două ori mai mare față de făina de soia și de patru ori mai mare față de drojdii și lapte praf degresat. S-a tras concluzia că hrana cu substituenți nu este destul de atrăgătoare pentru albine.
ATRACTIVITATEA SUBSTITUENȚILOR DE POLEN
Dacă se dau albinelor, una lângă altă, cantități egale din:
- paste din polen
- paste din polen în amestec cu înlocuitori
- paste integral din înlocuitori
albinele vor consuma exclusiv pastele de polen, apoi amestecul de polen cu înlocuitori și nu vor trece la cele formate numai din înlocuitori decât după ce au terminat primele două compoziții.
Responsabili pentru acest fenomen sunt următorii compuși ai polenului: sterolii, lipidele neutre, uleiurile volatile și fosfolipidele.
În producția apicolă, nu putem dispune de acești compuși, dar avem în schimb polenul pur.
Sintetizând datele din lucrările de cercetare, numai sub un singur aspect, și anume creșterea puietului, eficiența înlocuitorilor de polen exprimată procentual față de cea a polenului ar fi următoarea:
- polen…………………………….100%
- substituenți în amestec…………65%
- fără proteină în hrană…………..7%
De menționat că în lipsă de polen sau substituenți în hrana albinelor, creșterea de puiet se face pe seama proteinelor din organismul albinelor, după care rezervele din organism fiind epuizate, creșterea puietului nu mai are loc. În plus, viața albinelor astfel uzate este redusă.
Trebuie menționat că din punct de vedere al dezvoltării și sănătății individuale, albinele crescute cu substituenți nu prezintă diferențe față de cele crescute cu polen.
MODUL DE ADMINISTRARE AL SUBSTITUENȚILOR DE POLEN
În interiorul stupilor, hrana proteică se administrează sub formă de turte proteice așezate pe spetezele ramelor deasupra cuibului.
Pasta proteică se prepară cel mai ușor din amestecarea de zahăr pudră uscat, cu substituenții de polen sub formă de făină, amestec care se umectează prin frământare sau folosind un malaxor de panificație, cu atâta miere cât este necesară să se obțină o pastă consistenta.
Stabilirea familiilor de albine care au nevoie de administrarea hranei proteice este foarte simplă. În perioada deficitare, de exemplu iarna târziu sau primăvara devreme se administrează tuturor familiilor turtele proteice. Dacă albinele le consumă înseamnă că au nevoie de ele, dacă nu le consumă înseamnă că dispun de suficientă păstură în cuib și că au început folosirea ei. Același lucru se întâmplă ulterior, la apariția polenului proaspăt, când normal nu se mai impune hrănirea proteică.
Participarea diferitelor sortimente de substituenți în amestecul format, se stabilește de către apicultor, avându-se grijă să se realizeze conținutul în proteină al pastei finale, în limita dorită.
Mai întâi trebuie să se afle conținutul în proteină pe care îl are amestecul de substituenți. De exemplu, dacă folosim 50% făină de soia, 25% drojdie de bere și 25% lapte praf, vom obține următorul conținut de pastă proteică în amestec:
- 50 g făină de soia cu 44% proteină = 22 g proteină
- 25 g drojdie cu 44% proteină = 11 g proteină
- 25 g lapte praf cu 32% proteină = 8 g proteină
- 100 g substituenți = 41 g proteină
Că să obținem o pastă cu 15% proteină, urmează să aflăm în ce cantitate de pastă trebuie să se regăsească cele 41 g din amestec. Pentru aceasta utilizăm regulă de trei simplă: 41 X 100 : 15 = 275
Adică la cele 100 de grame amestec de soia, drojdie și lapte praf, mai trebuie să adăugăm încă 175 g de zahăr pudră și miere, pentru ca în total să facă 275 g pastă.
În cazul în care dorim să obținem o pastă cu 10% proteină, înseamnă că 41 X 100 : 10 = 410, adică se mai adaugă 310 g de zahăr pudră și miere.
Trebuie, de asemenea să reținem că folosirea în hrana proteică a amestecurilor de substituenți este mult mai eficientă decât a unuia singur.
Experimentele lui O. Wahl privind eficiența substituenților în creșterea puietului sunt edificatoare în acest sens. Astfel, dacă rezultatele obținute prin folosirea unui amestec de soia, drojdie de bere și lapte praf le considerăm ca 100%, la folosirea exclusiv a: făinii de soia, puietul crescut este în procent de numai 77%, la drojdii de 67%, iar la laptele praf de 37%.
Pe lângă folosirea amestecului de substituenți, pentru mărirea atractivității acestora, deci a consumării lor de către albine, recomandăm adăugarea la turtele proteice a polenului natural.
Mărirea cantității de puiet obținute depinde de proporția în care polenul participă la formarea pastei proteice.
Proporția rămâne să o stabilească fiecare apicultor in funcție de resursele de care dispune. Pentru orientare, după R. Beauraing, adaosul de polen de soia și puietul crescut în februarie-martie, într-un anumit timp, variază astfel:
Hrana dată albinelor Nr. de larve crescute
Miere simplă 575
Miere + faină de soia 2600
Miere + faină de soia + 12% polen 4900
Miere + faină de soia + 25% polen 5500
Miere + faină de soia + 50% polen 7100
Miere + polen 8600
Concluzia este clară: Chiar la un amestec de 88% făină soia și 12% polen, cantitatea de puiet crescut este cu 50% mai mare decât în cazul utilizării exclusive a făinii de soia și ajunge să fie cu numai 20% mai mică față de cantitatea de puiet crescut exclusiv cu polen.
Ca atare, trebuie să se rețină că orice adaos de polen la amestecul de substituenți este deosebit de eficient și că rezultatele ce se obțin sunt direct proporționale cu procentul de participare al polenului în turta proteică.
Rețeta Apis Donau pentru 100 kg turtă:
- 15 Kg făină de soia
- 7,5 kg lapte praf
- 7.5 kg drojdie de bere inactivată
- 50 kg zahar pudră
- 2 kg ulei rapiță
- 7 kg polen crud (din stupina proprie sau surse sigure)
- Ca liant se folosește miere sau sirop de vâscozitatea mierii..pană se ajunge la consistența dorită.
